Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
O definiție pentru interdicție de limbaj
INTERDICȚIE DE LIMBAJ (INTERDICȚIE DE VOCABULAR) s. f. + prep. + s. n. (cf. fr. interdiction, lat. interdictio – cf. it. linguaggio, fr. langage): fenomen tabú, de evitare a folosirii unui cuvânt și de înlocuire a lui cu altul sau cu o perifrază metaforică, din superstiție sau din pudoare. Astfel, în limba română, cuvântul drac a fost înlocuit, din superstiție, prin nume foarte diverse ca Aghiuță, Nechipercea, Necuratul etc. sau prin perifrază ca ăl din baltă, ăl de pe comoară, ucigă-l toaca, ducă-se pe pustii etc. Cu timpul, caracterul de tabú al cuvântului drac s-a pierdut, acesta fiind folosit în nenumărate expresii și înjurături. De asemenea, cuvântul dos a fost înlocuit, din pudoare, prin cuvântul spate sau prin perifrază partea posterioară. În mod asemănător, în engleză, cuvântul devil („drac”) a fost înlocuit cu termenul dash („liniuță”), deoarece în scris apărea liniuța în locul numelui; în germană, cuvântul Teufel („drac”) a fost înlocuit cu termenii Kuckuck („cucu”) și Henker („călăul”); în franceză, cuvântul Dieu („Dumnezeu”) a fost evitat și înlocuit cu bleu („albastru”) în expresii ca morbleu (pentru mort Dieu „moartea lui Dumnezeu”) și corbleu (pentru corps Dieu „corpul lui Dumnezeu”) etc.
Interdicție de limbaj dex online | sinonim
Interdicție de limbaj definitie
Intrare: interdicție de limbaj
interdicție de limbaj
